Cititorii ca tine ajută la sprijinirea MUO. Când efectuați o achiziție folosind link-uri de pe site-ul nostru, este posibil să câștigăm un comision de afiliat.
Toate site-urile web sunt ținte populare pentru infractorii cibernetici. Rețelele de socializare, comercianții cu amănuntul online, serviciile de partajare a fișierelor și diverse alte tipuri de servicii online pot fi compromise pentru furtul de date, accesul de la distanță sau distribuirea de programe malware. Dar cum se face asta mai exact? Ce metode folosesc infractorii cibernetici pentru a se infiltra pe site-uri web?
1. Atacurile de forță brută
Atacurile de forță brută implică utilizarea unei metode de încercare și eroare prin intermediul criptografiei, care permite hackerilor să-și forțeze drumul spre un site. Criptografia permite stocarea în siguranță a datelor, dar implică și procesul de rezolvare a codului, iar pe acest element se concentrează infractorii cibernetici. Folosind criptografia, un hacker poate încerca să ghicească parole, acreditări de conectare și chei de decriptare. Această metodă poate fi folosită chiar și pentru a găsi pagini web ascunse.
Dacă o anumită parolă este deosebit de simplă și, prin urmare, slabă, poate dura câteva minute pentru ca un atacator să folosească forța brută pentru a o sparge cu succes. Acesta este motivul pentru care este mai bine să aveți acreditări de conectare mai complexe pentru a face procesul de cracare mult mai dificil.
2. Inginerie sociala
Ingineria socială este un termen care acoperă o gamă largă de atacuri cibernetice, inclusiv phishing, pretextare și momeală.
Phishingul este o formă deosebit de populară a criminalității cibernetice care implică furtul de date sau răspândirea de programe malware prin link-uri și atașamente rău intenționate. Deci, cum funcționează? Să presupunem că Anna primește un e-mail de la Instagram care spune că trebuie să se conecteze la contul ei dintr-un motiv important. Poate că a fost deconectată în mod misterios sau a primit un fel de suspendare. E-mailul va indica adesea care este problema, de obicei cu un sentiment de urgență pentru a accelera înșelătoria.
În e-mail, Anna va primi un link pe care i s-a spus să facă clic pentru a merge la pagina de conectare. Aici, ea își poate introduce acreditările pentru a se conecta. Totuși, aceasta nu este pagina oficială de conectare pe Instagram, ci un site de phishing rău intenționat conceput pentru a fura orice date pe care le introduce Anna. Odată ce își oferă acreditările de conectare, atacatorul le poate folosi pentru a se conecta la contul ei și a face cu el orice dorește.
Înșelătoriile de tip phishing sunt adesea folosite pentru a sparge conturi financiare, rețele sociale și site-uri web corporative. De exemplu, atacatorul poate viza un angajat al unei anumite organizații pentru a-i fura acreditările de serviciu și pentru a accesa conturi profesionale.
3. Injecții SQL
După cum sugerează și numele, injecțiile SQL (SQLIs) permit infractorilor cibernetici să execute o comandă SQL rău intenționată și să compromită bazele de date backend care conțin informații private. Astfel de atacuri pot fi incredibil de dăunătoare și sunt îngrijorător de populare.
Există trei tipuri principale de injecții SQL: blind, în bandă și în afara bandă.
O injecție oarbă SQL nu oferă atacatorului acces direct la datele private, dar îi permite să analizeze anumite detalii, cum ar fi răspunsurile HTTP, punând serverului întrebări adevărate și false. Acest lucru poate oferi atacatorului o idee despre structura serverului.
Injecțiile SQL în bandă sunt cele mai populare dintre cele trei tipuri, deoarece sunt cele mai ușor de efectuat cu succes. În acest tip de atac, actorul amenințării va folosi același canal de comunicare pentru a executa atacul și a prelua datele vizate.
În atacurile cu injecție SQL în afara bandă, atacatorul nu poate folosi același canal pentru a lansa și executa crima. În schimb, serverul trimite datele vizate către un dispozitiv fizic asupra căruia atacatorul are controlul prin solicitări HTTPS sau DNS.
4. Keylogger și spyware
Folosind un keylogger, un atacator poate înregistra toate apăsările de taste efectuate pe un dispozitiv sau server infectat. Este un fel de program software de monitorizare foarte popular în furtul de date. De exemplu, dacă cineva introduce detaliile cardului de plată atunci când un keylogger este activ, operatorul rău intenționat va putea folosi acele date pentru a cheltui bani fără permisiunea proprietarului cardului. În ceea ce privește site-urile web, atacatorul poate avea acreditările necesare pentru a se conecta și a obține acces prin monitorizarea unui administrator de site cu un keylogger.
Keylogger-urile sunt a un fel de spyware, iar spyware-ul în sine poate avea mai multe forme, inclusiv adware și troieni.
5. Atacurile de la Omul din mijloc
Într-o Atacul Man-in-the-Middle (MitM)., un actor rău intenționat ascultă cu urechea la sesiunile private. Atacatorul se va plasa între un utilizator și o aplicație pentru a accesa date valoroase pe care le poate folosi în avantajul lor. Alternativ, atacatorul poate pretinde că este o parte legitimă în loc să asculte pur și simplu.
Deoarece multe dintre aceste date interceptate pot fi criptate printr-o conexiune SSL sau TLS, atacatorul va trebui apoi să găsească o modalitate de a întrerupe această conexiune pentru a face datele respectivele interpretabile. Dacă actorul rău intenționat reușește să facă aceste date lizibile, de exemplu prin eliminarea SSL, le poate folosi pentru a sparge site-uri web, conturi, aplicații și multe altele.
6. Executarea codului de la distanță
Termenul Remote Code Execution (RCE) este destul de explicit. Aceasta implică executarea unui cod rău intenționat dintr-o locație de la distanță printr-o vulnerabilitate de securitate. Executarea codului de la distanță poate fi efectuată printr-o rețea locală sau prin internet. Acest lucru permite atacatorului să se infiltreze în dispozitivul vizat fără a avea acces fizic la acesta.
Prin exploatarea unei vulnerabilități RCE, un atacator poate fura date sensibile și poate efectua funcții neautorizate pe computerul unei victime. Acest tip de atac poate avea consecințe grave, motiv pentru care vulnerabilitățile RCE sunt (sau cel puțin ar trebui) luate foarte în serios.
7. Exploatările terțelor părți
Furnizorii terți sunt folosiți de mii de companii din întreaga lume, în special în domeniul digital. Multe aplicații servesc ca terțe părți pentru afacerile online, fie pentru a procesa plăți, pentru a autentifica autentificarea sau pentru a oferi instrumente de securitate. Dar furnizorii terți pot fi exploatați pentru a accesa site-urile web ale clienților lor.
Dacă un furnizor terță parte are un fel de vulnerabilitate de securitate, cum ar fi o eroare, atacatorii pot profita de aceasta. Unele aplicații și servicii terță parte au măsuri de securitate foarte slabe, ceea ce înseamnă că sunt o ușă deschisă pentru hackeri. Prin aceasta, datele sensibile ale unui site web pot fi expuse atacatorului pentru recuperare. Chiar dacă site-ul web folosește caracteristici de securitate de înaltă calitate, utilizarea acestuia de furnizori terți poate acționa în continuare ca un punct slab.
Hackerii pot exploata site-urile web în diferite moduri
Din păcate, site-urile web și conturile sunt încă expuse atacurilor, chiar și atunci când menținem măsurile de securitate corecte. Pe măsură ce infractorii cibernetici își dezvoltă metodele, devine din ce în ce mai greu să înțelegi steaguri roșii și să oprești un atac în cale. Dar este important să fii conștient de tacticile pe care infractorii cibernetici le folosesc și să folosești practicile de securitate corecte pentru a te proteja cât mai mult posibil.
